de la angajat full time la freelancer

Toți cunoscuții mei s-au arătat rezervați când am anunțat că vreau să trec de la angajat full time la freelancer și că nu mai vreau să lucrez la nici o firmă, la nici o multinațională, în nici o industrie. Nu mai vroiam să stau închisă 9 ore pe zi, făcând ceva ce nu îmi place. Mi-au înțeles argumentele, mi-au urat succes, dar dincolo de politețuri și încurajări știu că pentru ei sunt cumva nebuna aia care a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Nu mai sunt chiar tânără. Cunoscuții mei, sunt, firește cam de-o seamă cu mine. Oameni cu vreo 30 de ani vechime în câmpul muncii, la stat sau în mediul privat, nici nu contează. Ce vreau să spun este faptul că generația asta a mea, a fost crescută cu un picior în comunism și educată să muncească, chiar și urându-și toate diminețile de luni până vineri, dar având confortul unui sistem care asigură salariul la dată fixă și al unui șef care să hotărască ce, când și cât să muncească fiecare.

freelancer

După 30 de ani trăiți în acest fel, mda, e cam greu să îți imaginezi că îți poți câștiga traiul din sufrageria proprie, stabilind tu însuți ce, când și cât să faci, cu riscul ca luna asta să faci zero. Nu e deloc ușor ca după ce ai trecut de prima tinerețe să mai găsești nu doar curajul, cât mai ales energia de a-ți lua viața profesională în propriile mâini.

La 50 de ani, ești trecut bine de mijlocul vieții profesionale. Pensia parcă e la o aruncătură de băț și fără să îți dai seama, la un moment dat te trezești calculând că mai ai vreo 12-13 ani de tras și scapi. Tot acum începi să te rogi de sănătate să o mai apuci 😀 Calea cea mai ușoară pe care o poți alege este să mai mergi în silă încă câțiva ani la serviciu, decât să te zbați de unul singur pentru profitul impozabil obținut ca freelancer.

Ca să devii freelancer la vârsta aceasta, trebuie ori să te afli la mare ananghie – de exemplu să rămâi fără job și să nu mai vrea nimeni să te angajeze – ori, varianta de preferat, să îți permiți luxul de a-ți asuma acest risc. Căci da, riscul vieții de freelancer e un lux pe care nu mulți și-l permit.

În cazul meu, a fost un cumul de întâmplări care m-au condus către această decizie cu care, de ce să nu recunosc, cochetam de câțiva ani buni. Cred că oricine are o pasiune care îi umple timpul liber, visează în secret ca la un moment dat să poată trăi din ea.

Pasiunea ca punct de plecare în freelancing

Marele meu avantaj a fost faptul că jumătate din drumul spre freelancing era deja bătătorit. De mai bine de 7 ani, duc în paralel cele 2 joburi ale mele: cel de inginer și cel de blogger culinar.

Blogul meu culinar a început dintr-o pasiune. Îmi plăcea mult să gătesc, să mă joc cu aromele și ingredientele. Apoi, cumva, lucrurile s-au rostogolit firesc, unul către altul. Pentru că îmi plăcea să gătesc, mi-am făcut un blog. Habar nu aveam la momentul acela că dintr-un blog poți câștiga bani. Și a trecut ceva timp până să aflu și încă și mai mult până când sumele câștigate din blog să fie suficient de consistente încât să conteze.

Pentru că aveam blog și pentru că mi-a plăcut mult și partea tehnică din spatele lui, am început să învăț o mulțime de lucruri adiacente: web design, grafic design, apoi fotografie, apoi comunicare. Pe unele le-am prins mai repede, pe altele mai greu. Oricum, se pare că m-am descurcat binișor cu toate, pentru că în timp, am început să tot primesc cereri: nu mă ajuți și pe mine să-mi fac un site? nu îmi faci și mie niște postere? nu vii să ne faci și nouă niște fotografii la magazin? și tot așa…

Îmi era din ce în ce mai greu să duc în paralel și job-ul meu full time de ingineră și partea aceasta de blogger, fotograf și grafic designer. Ambele mă solicitau la fel de mult, dar nu câștigam la fel de mult din amândouă. Firește că era mult mai bănos să fiu inginer.

Satisfacții

Dacă veniturile nu erau comparabile, să știți că nici bucuriile sufletești pe care mi le aducea fiecare activitate nu erau. La serviciu era o veșnică presiune și nemulțumire care se propaga de sus în jos. Job-ul meu era de așa natură că nu prea îmi aducea nici o satisfacție. Aveam un acut sentiment de muncă în zadar pentru că nimic din ce calculam eu acolo câte 8 ore pe zi nu se materializa. Plecam acasă cu o greutate pe suflet, deloc mulțumită de munca mea și cam începusem să îmi urăsc diminețile.

Prin comparație, cealaltă activitate a mea îmi aducea mereu bucurie. Un e-mail de mulțumire că cineva a învățat să facă pâine cu maia de pe blogul meu, un feed-back de încântare pentru fotografiile de la vreun eveniment și tot așa.

Cum m-am hotărât să trec de la angajat full time la freelancer

begin coffee mug

Alegerea nu a venit ușor, ci a fost oarecum forțată. Pentru că firma la care lucram nu mergea deloc bine, ar fi trebuit să mă transfer la o altă firmă din grup. Tot inginerie, dar în altă locație, mai departe de casă, în zona industrială din afara orașului. Acela a fost momentul când am simțit că nu mai pot și nu mai vreau să o iau de la capăt tot într-un domeniu tehnic care nu îmi place. Că dacă tot e să o iau de la un nou început, măcar acum, “în al 12-lea ceas” să fac ceva care sa îmi placă .

Nu e ușor să renunți la un venit sigur și constant, dar am făcut-o. M-am decis să nu accept transferul și mi-am dat demisia. Și ce ușurată m-am simțit, nici n-aveți idee! Odată luată decizia, am simțit că sunt ușoară ca un fulg! E drept că mi-am și permis acest lux. Poate că nu aș fi renunțat la job dacă aș fi avut copilul mic sau rate la bancă, de exemplu.

Freelancing, dar totuși, cu ce mă voi ocupa?

Sunt foarte la început. Abia am pus pe picioare site-ul acesta, care mă va însoți și mă va reprezenta în aventura freelancingului. L-am numit Artisan, pentru că exact asta vreau să fiu: un artizan care are un mic atelier virtual de creație. Nu visez să mă dezvolt, să fac lucruri mari. Vreau să fac lucruri mici, artizanale, pentru oameni ca și mine, pasionați de ceva și care au nevoie de ajutor. Clienții mei vreau să fie prietenii mei pe care îi ajut să își ducă un vis mai departe.

Voi face ceea ce știu și făceam oricum, dar la nivel de hobby de vreo 7 ani încoace: blogging culinar, web și grafic design, reprezentare media, content writing și fotografie. Asta înseamnă în mare: site-uri, logo, orice design pentru materiale tipărite, de la cărți de vizită, calendare, postere, etc

Care sunt veniturile mele din freelancing?

Să zicem că nu mor de foame 😀 Așa cum v-am spus, mai bine de jumătate din drum era deja făcut, datorită blogului culinar care a tot crescut și care îmi asigură acum un venit constant, relativ mulțumitor pentru început. Restul activităților nu sunt constante: azi mă solicită cineva pentru un site, mâine pentru câteva fotografii pentru un magazin online, poimâine pentru un logo și tot așa. Pe toate le fac cu o bucurie și cu un entuziasm pe care mă rog să nu le pierd niciodată.

Veniturile mele din freelancing, după plata impozitului, a asigurării de sănătate și a pensiei, sunt cam la o treime din salariul de inginer pe care îl aveam. Compensez însă foarte mult prin faptul că stresul meu tinde acum spre zero, așa că am timp să mă gândesc la familia mea și la casa mea. Am timp să planific meniul, să fac aprovizionarea cu chibzuință, din piață, nu de la supermarket, să îmi îngrijesc singură casa (înainte aveam o doamnă care făcea menajul), am timp să rezolv toate acele mici chestii enervante pentru care trebuia mereu să mă învoiesc de la serviciu, să fug, să rezolv și apoi să mă întorc într-un suflet la birou. E foarte bine dacă pun toate astea în balanță, dar sunt abia la început și cred că pot face lucrurile în așa fel încât să fie și mai bine.

Ce așteptări am de la statutul meu de freelancer?

freelancing my drawings

Mi-am dat termen ca într-un an să ajung la salariul pe care l-aș fi avut dacă rămâneam inginer. E un țel ambitios, greu de atins, dar cred eu că e realizabil. Pentru asta cu siguranță va trebui să muncesc mai mult, voi fi mai ocupată și cu siguranță lejeritatea programului meu de acum nu va mai fi aceeași. Dar hățurile sunt la mine. Acum depinde doar de mine ce, când și cât muncesc. Sunt optimistă, am încredere că voi ști să gestionez lucrurile în așa fel încât să pot spune și peste un an că decizia de a renunța la serviciu și de a deveni propriul meu șef a fost una bună.

Dacă îmi rămâneți aproape, promit să vă țin la curent cu suișurile și foarte probabilele coborâșuri ale vieții mele de freelancer.

Sfat de la un freelancer: cultivați-vă pasiunile!

Iar dacă aș vrea să trageți vreo concluzie din parcursul meu de la angajat full time la freelancer, aceasta ar fi: cultivați-vă pasiunile, bucurați-vă de ele! Ocupați-vă timpul liber cu ceea ce vă place să faceți: goblen, pictură, poezie, muzică, prăjituri, săpun de casă, grădinărit, etc. Investiți în ceea ce vă aduce bucurie în suflet! Nu se știe niciodată când veți decide că vreți să trăiți din ceea ce iubiți! 🙂

Ținem legătura! Pe curând,

11 raspunsuri
  1. Laura Nechita
    Laura Nechita says:

    Apreciez curajul si iti doresc multa putere, sanatate si rabdare sa ajungi acolo unde iti doresti! Sunt sigura ca exista viata si in afara unui job corporativ, si cred ca reusita are in spate cel putin 50% de ambitie si optimism! Succes!

    Răspunde
    • Iuliana
      Iuliana says:

      Multumesc din suflet, Laura! Oricat as fi de curajoasa si de optimista, trebuie sa recunosc ca am mare nevoie de incurajari si ganduri bune 🙂

      Răspunde
    • iuliana
      iuliana says:

      Multumesc, Andra! Sa stii ca inca imi amintesc articolele tale de acum cativa ani cand erai incepatoare intr-ale freelancingului. Pe vremea aia ziceam ca mie nu mi s-ar potrivi, eu vreau sa plec de acasa si vreau colegi si birou si sefi. Ei bine, uite ca oamenii se razgandesc :))

      Răspunde
  2. Nicu Tataranu
    Nicu Tataranu says:

    Drumul pe care Divinitatea la ales pentru tine iar tu l-ai primit este dovada ca o cale dificila duce undeva si este pavata numai cu bucurii chiar daca uneori acestea au forma mai putin placuta. Fiecare pas este o caramida pe care fiecare dintre noi o pune la temelia scarii pe care sufletul urca spre implinire.
    Acolo este lumina si indiferent cat de greu pare drumul vom ajunge la ea.
    Toata aprecierea si sustinerea din partea unui artizan care urca si cateodata mai si coboara scara de mai bine de 50 de ani.
    Toata iubirea si binele sa-ti fie tovarasi de drum!

    Răspunde
  3. Victor Stanciu
    Victor Stanciu says:

    Eu lipsesc de ceva vreme din spațiul virtual, mă obosește enorm lipsa de seriozitate a unor useri, malișțozitatea gratuită, „părerologia” fără scrupule și superficialitatea crasă. Desigur, pe timpul verii, dincolo de specificul treburilor ce dau sens misiunii mele, am mult de lucru în grădină și livadă, plus că mai scap 4-5 zile și pe muntele Athos, pentru liniștea sufletească găsită în rugăciune, dincolo de tumultul lumii moderne în care trăim noi.
    Ne știm, virtual deocamdată, de ceva ani, bucuria comentariilor comune fiind, ca și-n cazul altor prieteni buni, unul din motivele pentru care nu am fugit din online. Așa că, n-am decât să îmi întăresc ideea că noi, cei care ne-am format în timpuri ce par acum apuse, noi zic, suntem mult mai pragmatici și mai puternici în schimbare decât tinerii zilelor noastre de azi.
    Schimbarea ce aduce liniște sufletească este un upgrade personal ce nu poate fi cuantificat. Înțelepciunea și experiența își spun cuvântul și, iată, devii independentă în lucrarea unui timp ce de multe ori pare, pentru foarte mulți, că nu se mai ajunge.
    Mă bucur pentru tine, Iuliana, mă bucur că verticalitatea îți este un aliat de nădejde în hotărâri și că, având mai puțin (deocamdată) material, sporești în cele ale trăirii, în bucuria lucrării unor clipe ce zidesc, a unor clipe ce nu se mai risipesc așa cum poate, în ultima vreme, vei fi trăit în serviciul pe care l-ai abandonat.
    Spor în cele bune îți doresc, cu răbdare, cu putere și înțelepciune!
    p.s Am trecut la 2 m de Galați, tura viitoare… .

    Răspunde
    • iuliana
      iuliana says:

      Sărutmâna Părinte! Mulțumesc mult de mesaj și de gânduri bune!
      Și pe mine mă obosește spațiul virtual, de fapt mă refer la ceea ce se numește “social media”, dar iată, fără el nu prea se mai poate, cel puțin în unele meserii. Deocamdată compromisul este să fiu pe acolo “în interes de serviciu”, fără să îl mai iau prea în serios, nici nu mai citesc ce se scrie, nu mă mai avânt ca altădată în marea de comentarii, din aceleași motive pe care le-ați spus mai sus.
      Încerc să-mi imaginez cei 2 metri care v-au despărțit de Galati…. 😀
      Toate cele bune! Să ne auzim cu bine și cu bucurie, ca de obicei!

      Răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Citește aici cum am trecut de la angajat full time la statutul de freelancer. […]

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns